Elastografia mamara este o noua tehnica imagistica sonografica care se foloseste dat fiind faptul ca ofera informatii despre leziunile mamare, pe langa ultrasonografia conventionala (SUA) si mamografie.
Elastografia ofera o evaluare noninvaziva a rigiditatii unei leziuni. Astazi, doua solutii tehnice sunt disponibile pentru utilizare clinica: elastografia si tulburarea undelor de forfecare.
Evaluarile initiale ale acestor tehnici in studiile clinice sugereaza ca ar putea imbunatati substantial posibilitatea diferentierii benigne de leziunile maligne ale sanului, limitand astfel recurgerea la biopsie si reducand considerabil numarul de diagnostice benigne ale biopsiei mamare.
Mamografia si ultrasonografia (SUA) sunt metodele de diagnostic care au aratat cea mai mare sensibilitate in detectarea cancerului de san. Cu toate acestea, ambele metode prezinta unele limitari. Mamografia efectuata la sanii densi poate da deseori rezultate fals-negative.
Pentru a obtine o specificitate acceptabila, diverse caracteristici ale leziunilor trebuie evaluate in conformitate cu criteriile BI-RADS definite de Colegiul American de Radiologie (ACR). Din pacate, criteriile BI-RADS genereaza un numar semnificativ de rezultate fals pozitive.
Aceasta limitare duce la o crestere a biopsiilor cu o rata de detectare a cancerului cu doar 10% –30%. Multe biopsii sunt efectuate in leziuni benigne cauzand disconfort pacientilor si costuri crescute.
Pentru a depasi aceste limitari si a obtine o caracterizare mai precisa a leziunilor de san, a fost introdusa elastografia americana. Aceasta tehnica combina tehnologia cu principiile fizice de baza ale elastografiei.
Elastografia este noninvaziva si evalueaza deformarea tesutului furnizand informatii despre elasticitate. Se bazeaza pe premisa ca exista diferente semnificative in ceea ce priveste proprietatile mecanice ale tesuturilor care pot fi detectate prin aplicarea unei forte mecanice externe.
O procedura de elastografie in Cluj-Napoca 2020, se poate folosi cu succes in evaluarea leziunilor situate in diferite organe: san, prostata, tiroida, ganglioni. Cu toate acestea, aceasta tehnica este inca noua si, avand in vedere ca exista mai multe solutii tehnologice, rolul acesteia in practica clinica este inca de definit. Scopul acestei revizii a literaturii a fost de a clarifica rolul actual al elastografiei mamare.
Tehnici elastastografice
Elasticitatea este proprietatea unui corp sau a unei substante care ii permite sa fie deformata atunci cand este supusa unei forte externe si isi reia forma sau dimensiunea initiala atunci cand forta este indepartata.
Se preconizeaza ca diferite tesuturi vor raspunde diferit in functie de modulul elastic specific. Deformarea tesuturilor este invers proportionala cu rigiditatea materialului, iar timpul de raspuns (adica revenirea la starea naturala) variaza ca functie a histotipului. In general, tesutul adipos se deformeaza mai usor, iar tesutul fibros revine la starea initiala mai incet decat tesutul adipos sau muscular.
Au fost propuse diverse metode de compresiune a tesuturilor in elastografie; imagistica prin efort prin compresie, impulsul fortei radiatiei acustice (ARFI), si viteza de forfecare in timp real (RSV) care sunt derivate din doua solutii tehnice cunoscute sub numele de elastografie tulpina si elastografie valuri de forfecare.
In „imagistica prin tulpini” prin compresie, miscarea tesutului se desfasoara in directia propagarii fasciculului. Cea mai obisnuita modalitate de deformare a tesutului este de a aplica o usoara compresie / decompresie longitudinala manuala folosind un traductor conventional sau, in mod alternativ, deformarea poate fi produsa prin miscari respiratorii.
Valoarea absoluta a deformarii de-a lungul axei longitudinale este proportionala cu intensitatea compresiei exercitate. Cu toate acestea, forta exercitata prin compresiune manuala este necunoscuta echipamentului, iar gradul de deformare se calculeaza exclusiv prin masurarea variatiilor in radiofrecventa fasciculului de-a lungul axei traductorului inainte si dupa compresie.
Profilul deformarii tesutului este transformat intr-un modul elastic din care este derivata o imagine numita elastograma. Imposibilitatea definirii intensitatii fortei exercitate permite calcularea numai a raportului de deformabilitate al diferitelor tesuturi si nu al elasticitatii absolute. Din acest motiv elastografia prin compresiune ofera numai informatii calitative si nu cantitative.
O solutie alternativa la compresia externa este o forta acustica creata de un impuls concentrat al SUA. Aceasta solutie este baza ARFI si RSV. ARFI poate fi utilizat in doua moduri diferite. Unul este calitativ, asa cum este utilizat in imagistica de tulpini, care utilizeaza un impuls acustic scurt de intensitate ridicata pentru a deforma elementele tesutului si a crea o harta statica (elastograma) a rigiditatii relative a tesuturilor.
Altul este cantitativ, asa cum este utilizat in elastografia undelor de forfecare, care foloseste un impuls acustic primar concentrat pe o regiune de interes, unde genereaza unde de presiune in propagare transversala, capabile sa deformeze tesuturile. Impulsul primar este urmat de cateva impulsuri interogative distribuite in tesuturile inconjuratoare si concepute pentru a calcula viteza de propagare a undelor de presiune.
Viteza de propagare si atenuarea undelor sunt legate de rigiditatea si visco-elasticitatea tesutului. Valurile calatoresc mai repede in tesuturile rigide decat in tesuturile care nu sunt rigide.
Cuantificarea ARFI ofera viteza undei de presiune, dar nu si distributia spatiala. Atat varianta calitativa cat si cantitativa a metodei ARFI reduc variabilitatea interobserver, dar ofera numai informatii statice si nu informatii dinamice precum elastografia prin compresie.
Spre deosebire de ARFI, RSV ofera o evaluare in timp real a propagarii undei, inclusiv deformarea laterala a tesuturilor. Acest lucru este posibil datorita unei solutii tehnice originale care genereaza unde de presiune folosind un traductor conventional si capteaza miscarea printr-o secventa de mii de imagini pe secunda pentru a crea un formator de raze special conceput.
Odata masurata viteza de propagare locala a undelor de presiune, RSV creeaza o harta bidimensionala care reprezinta distributia. Valorile exacte ale rigiditatii tesuturilor exprimate in kiloPascals (kPa) pot fi masurate in zone cu o deformare mai mica. „Valul de forfecare” ARFI si RSV sunt tehnici imagistice cantitative care asigura masuri cantitative de rigiditate a tesuturilor, cu o variabilitate redusa a interobserverului.
