Ce sunt implanturile dentare?
Implanturile dentare sunt inlocuiri artificiale pentru radacinile dentare. Implantul dentar este fabricat, de obicei, din titan sau aliaje de titan. Suprafata implantului dentar poate fi acoperita cu substante diferite pentru a creste stabilitatea si osseointegrarea.
Exista mai multe tipuri de implanturi dentare, dar cele contemporane au forme tronconice sau cilindrice, la fel ca radacinile dentare naturale. Sunt fixate coroane, poduri, proteze etc. pe implanturile dentare. Lucrarile dentare pe implanturi pot fi fixe sau detasabile (mobile).
Implanturile dentare in forma de implant sunt una dintre cele mai populare din lume. Acestea pot avea forme cilindrice, netede sau cu spire si conice.
Suprafata implantului dentar
Implanturile moderne au suprafata de contact osos in topografia rugozita pentru a permite celulelor osoase sa se aseze pe oase si sa o integreze, iar cea care vine in contact cu gingiile are o topografie neteda, stralucitoare, pentru a adera celulele gumelor epiteliale, etansand spatiul din jurul gatului implantului.
Tehnologia a permis crearea de suprafete rugoase in mai multe topografii (nano si micro rugosity), astfel incat celulele osoase sa poata adera perfect la implant. Cu cat suprafata este mai rugozita si mai atent prelucrata, cu atat este mai mare calitatea unui implant dentar Cluj.
Asta deoarece osul adera mult mai bine si mai uniform si prezinta rugozitati crescand suprafata de contact dintre implant si os, crescand stabilitatea mecanica initiala si biologica ulterior la osseointegrare.
Componentele implantului dentar si tipurile de lucru pe implant
Tratamentul implantului dentar implica mai multe componente: implantul propriu-zis, proteza protetica (care leaga implantul cu locul de munca) si coroana dentara.
Implantul dentar defineste nu numai zona radacinii (inlocuire). Unul dintre mijloacele prin care o coroana este atasata la implantul dentar este prin cimentarea acesteia pe o piesa intermediara (proteza optica).
Bontul protetic este insurubat la implant si lucrarea este fixata pe acesta folosind un adeziv (ciment dentar).
Acesta reprezinta modul perfect de a plasa coroana pentru un singur implant dentar si necesita o atentie deosebita deoarece, in timpul lipirii, cimentul ramane iar excesul se poate infiltra sub gingii, daunand implantul in timp. Uneori, coroana poate fi curatata cu dificultate si poate pierde ciment sau se poate pierde sau rupe.
A doua metoda pentru atasarea implantului de coroana dentara este prin insurubare. Prin urmare, coroana este insurubata direct pe implant si orificiul de acces pentru surubul de fixare este acoperit cu material de umplutura (umplutura) care se potriveste culorii dintelui.
Avantajul consta in eliminarea usoara oricand este necesar (igiena profesionala, fixari mici etc.). Dezavantajul consta in faptul ca acest surub mic poate slabi sub presiune inalta, necesitand strangere periodica cu chei speciale, chei (cu un cuplu precis de forta calibrat).
Mini-implanturi dentare
Mini-implanturile dentare sunt implanturi extrem de subtiri, cu rezistenta limitata si cu directii limitate:
Spatiile inguste (zona incisiva laterala) sunt cele mai inguste dinti din interiorul cavitatii bucale – nu sunt recomandate pentru restul dintilor (se pot fractura),
Stabilizarea protezelor mobile (protezele mobile pe implanturile “peste dentura”) pentru persoanele in varsta, cand formele de masticare nu sunt atat de mari,
Ca implanturi temporare, pentru fixarea lucrarilor temporare pana la integrarea definitiva a implantului sau pana la vindecarea aditionala a oaselor atunci cand volumul osoase pierdut este restabilit prin resorbtie (topire).
Implanturi de tip “blade”
Desi erau “senzationale” in timpul lor, aceste tipuri de implanturi nu mai sunt folosite (lame, subperiostale) sau, unele dintre ele, sunt utilizate limitate: implanturile “fixate pe os” si cele “transosseus” se folosesc in cazuri de atrofie osoasa severa, atunci cand pacientul nu poate suferi osteologie.
Implanturi zigomatice
Reprezentata de implanturi extrem de lungi folosite in situatii speciale. Implanturile zigomatoase sunt plasate in partea din spate a osului maxilar (superior), in care se afla sinusurile maxilare si osul are cea mai mica densitate. Varfurile acestor implanturi sunt ancorate in oasele zigomatice (pometii), care mentin volumul si densitatea in timp, chiar daca osul maxilar este resorbit.
Aceste implanturi sunt recomandate pentru atrofia maxilara severa, cand practic nu mai este niciun os (in maxilarul superior), sau osul ramas este intr-o cantitate extrem de mica, fiind umplut cu aer prin marirea volumului sinusului exagerat.
In acest caz, aceasta reprezinta o buna alternativa la interventiile chirurgicale invazive, atunci cand pacientul nu poate sau nu doreste sa efectueze adaugari osoase complexe pentru extinderea volumului osos pierdut in aceasta regiune.
Introducerea implantului zigomatic se realizeaza prin proceduri chirurgicale extrem de complexe care implica o echipa medicala experimentata (implantologi, chirurgi orali si maxilo-faciali, prosthetisti, anestezisti etc.) si toate echipamentele specifice unui act chirurgical major – bloc de operare, anestezie generala, CT dentar scanner etc.
