Cat de mult se joaca cei mici si de ce sunt pasionati de joaca?

Cat de mult se joaca cei mici si de ce sunt pasionati de joaca

Copiii se joaca din momentul in care se nasc. Jocul este modul in care invata despre ei insisi si despre lumea lor. Acesta este modul in care isi dezvolta si exerseaza abilitatile fizice, de gandire si sociale necesare in viata. Aceste sfaturi va vor ajuta sa alegeti jucarii si activitati de joaca pentru copilul dvs. in functie de varsta sau stadiul de dezvoltare al acestuia. Ganditi-va sa le impartasiti si celorlalti ingrijitori ai copilului dvs.

Copii intre 6 si 8 ani:

Aspecte specifice acestei varste:

De ce iubesc copiii jucariile?

Copiii devin atasati emotional de jucarii dragalase, paturi si chiar resturi de material vechi mirositoare, deoarece ei cred intuitiv ca poseda o esenta sau o forta vitala unica, au spus ieri psihologii. Intr-un studiu care va surprinde putini parinti, s-a constatat ca copiii au preferat paturicile lor de confort pretuite sau ursuletul favorit decat duplicatele aparent identice din toate punctele de vedere.

Rezultatele au sugerat ca chiar si copiii foarte mici investesc in astfel de obiecte calitati intangibile care nu pot fi replicate. Studiul a comparat reactia copiilor cu cea a pasionatilor de arta care prefera un original unei copii identice din toate punctele de vedere.

Studiile anterioare au aratat ca pana la 70% dintre copiii mici dezvolta atasamente puternice fata de obiecte precum jucarii sau paturi. Fenomenul tinde sa se limiteze la lumea occidentala, unde copiii dorm de obicei departe de parinti la o varsta frageda. Vezi aici cateva informatii importante.

Bruce Hood, de la Universitatea din Bristol, si Paul Bloom de la Universitatea Yale din SUA, au decis sa incerce sa afle de ce.

Parintii au fost rugati sa aduca copiii cu varste intre trei si sase ani intr-un laborator cu „obiectul de atasament” sau, daca nu aveau un astfel de obiect, o jucarie sau o papusa care le placea.

Pentru a fi considerat un obiect de atasament, copilul trebuia sa doarma in mod regulat cu el si sa-l aiba cel putin o treime din viata.

Copiilor li s-a aratat ceea ce li s-a spus ca este o „masina de copiat” – in realitate un dulap format din doua cutii. Usile celor doua cutii erau deschise si un bloc verde pus intr-una dintre ele. Apoi usile s-au inchis, un experimentator a rasucit cateva butoane si prima cutie a bazait.

Cateva momente mai tarziu, din a doua caseta a venit un bazait. Usile ambelor cutii s-au deschis pentru a dezvalui un bloc verde in ambele – experimentatorul a strecurat un bloc identic in a doua cutie.

Apoi experimentatorul i-a intrebat pe copii daca vor lasa sa fie copiate obiectele pe care le-au adus. Ei puteau alege daca il vor pe cel nou sau pe cel vechi inapoi. Toti cei cu obiecte de care nu erau atasati le-au permis sa fie copiate si aproape doua treimi au decis sa pastreze obiectul „nou” care de fapt, era propriul lor obiect.

Din cei 22 de copii care aveau obiecte de atasament, patru au refuzat cu incapatanare sa le permita sa fie copiate. Din cei 18 care si-au lasat obiectele pretioase sa fie copiate, doar cinci au optat pentru a avea „duplicatul”.

Exit mobile version